Suntem in sectia de politie. Am merr cu Math tinandune de mana pana la un ghiseu. Eu:Buna ziua, am dori daca se poate sa vorbim cu detectivul care se ocupa de cazul de la strangerea de fonduri. Doamna de la ghiseu:Sigur, va rog sa luati un loc, sa vad daca detectivul Smith va poate primi. (A spus aceasta si a aratat catre o canapea aflata in coltul incaperii. Noi doi am mers si ne-am asezat, iar ea a inceput sa vorbeasca la telefon.) Math:Hei, Iola, crezi ca e in regula sa te expui atat? Eu:Ce vrei sa spui? Math: Imi fac intradevar griji, s-ar putea ca acel criminal sa te urmareasca. Eu:Math, ma sperii! De ce spui asta? Math:Uite, chiar nu vreau sa te sperii, doar imi fac griji. Tot ce spun este ca atunci cand te-am intalnit, alergai de parca, asa iti puteai salva viata. Dar nu te speria, cat timp sunt eu cu tine, esti in siguranta! (A spus el, apoi mi-a zambit. Un zambet dulce si bland, care ma calma. Ne-am apropiat unul de altul. Il priveam fix in ochi, privirea lui parca ma atragea. Fara sa imi dau seama eram aproape de a ne saruta si chiar atunci...) Doamna de la ghiseu:Detectivul va poate primi acum! (A spus ea catre noi , iar noi ne-am distantat unul de altul brusc, dar inca ne tineam de mana.) Mergeti pe culoar si intrati in biroul 13. (A continuat ea, avand un zambet larg pe fata cand a vazut ceea ce tocmai se petrecuse intre noi doi. Ne-am ridicat, rusinati de pe canapea si am mers catre locul indicat) Math:Multumim! 0///0 (A spus el in timp ce am trecut pe langa ea. Am mers pe culoar si am ajuns in fata biroului 13. Am batut la usa si am intrat. In capatul incaperii se afla un birou la care statea un barbat destul de tanar, blond, cu ochii albastri. M-a privit lung, de parca ar incerca sa isi aminteasca de mine.) Detectivul: Iolanda? Iolanda, tu esti? Eu: Da? Ne...cunoastem? Detectivul: Normal ca nu iti mai aduci aminte de mine! Nu ne-am mai vazut de vre-o zece ani, de cand eram subalternul tatalui tau. Eu:Aaaa...imi amintesc de dumneavoastra, veneati des cu tata la noi acasa. Detectivul:Ma bucur ca iti mai amintesti de mine! Luati loc! (A spus acesta si ne-a aratat scaunele din fata biroului sau.) Si cine e insotitorul tau? Eu:....0///0 E... un prieten foarte apropiat! Math: Math Tomson, domnule! Detectivul: Tomson? Tatal tau nu e cumva consilierul orasului? Math:Ba...da! (Si a afisat un zambet fals.) Detectivul:Imi pare bine sa te cunosc, eu sunt detevtiv John Smith! Iolanda, ce mai face colonelul? Eu:Nu stiu, nu am mai sunat acasa de ceva timp, dar in general e ocupat cu munca! Detectivul: Inteleg...Carui fapt datorez aceasta vizita surpriza? Eu: Da! Eu am fost, oarecum, martor la ceea ce s-a intamplat la strangerea de fonduri! Detectivul:Oarecum? Eu:Adevarul e ca nu imi amintesc nimic din ceea ce s-a intamplat acolo! Detectivul:Inteleg, o amintire tragica, reprimata de catre creier pentru a nu provoca o depresie. Un soc! Dar putem afla, ce s-a intamplat....dar... Eu:Dar, ce? Detectivul:In primul rand, trebuie sa il anunt pe colonel, sper ca sti asta! Putem sa iti refacem amintirile prin hipnoza, dar... e periculos! Math:Cum asa? Detectivul:In timp ce ii refacem amintirile, creierul va simti ca si cum ar retrai acele clipe ingrozitoare, va fi un al doilea soc, ar putea sa te afecteze! Eu: Dar nu pot lasa lucrurile asa! Poate informatiile acestea va pot ajuta! Detectivul: Se vede ca esti fiica de politist! Ma duc sa aduc fisele pe care trebuie sa le semnezi pentru hipnoza! Trebuie sa dai semnatura! Eu:De acord! Detectivul:Ma intorc, inediat! (Si a iesit din camera. Math s-a intors brusc catre mine.) Math:Iolanda, un al doilea soc? Glumesti? E prea riscant! Nu te pot lasa sa faci asta! Eu:Math, stiu ca e periculos! Dar chiar vreau sa o fac! Te rog, am nevoie de sustinerea ta! Math:Bine, daca e asa important pentru tine, te voi sustine, dar... sunt ingrijorat! Eu:Multumesc, Math, esti minunat! Math: Iolanda, ce ar fi ca dupa asta sa mergem si sa vorbim, sa ne cunoastem mai bine? Eu:Bine, sunt de acord! (In scurt timp, detectivul s-a intors si mi-a pus in fata niste harti si un pix!) Detectivul:Vreau sa semnezi fiecare pagina si sa vi maine la ora 10 dimineata pentru a efectua procedeul! Recomand sa te odihnesti bine in noaptea asta si sa te mai gandesti o data, nici maine nu va fi prea tarziu sa te razgandesti! Eu:Nu ma voi razgandi! Detectivul: Imi amintesti mult de colonel! Ca veni vorba... il anunt eu sau tu? Eu:Se poate sa nu ii spunem decat dupa? Detectivul:Sper ca iti dai seama ca daca se intampla ceva si eu nu il anunt inainte, ma va ucide! Eu:Bine! Anuntatil, dumneavoastra! Detectivul:Bine, dar cred ca i-ar placea sa il anunti tu! Ai terminat> Eu:Da! (Mi-a luat hartiile din fata.) Detectivul:Bine, dute si odihneste-te! (Eu si Math ne-am ridicat de pe scaune.) Eu:La revedere! Math:O zi buna! Detectivul:De asemenea! Baiete, sa ai grija de ea! Math:Asa am sa fac! (Eu si Math am plecat.)
Urmatorul capitol doar daca vreti voi! Sper din tot sufletul ca v-a placut!
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.